luni, 30 mai 2011

Leghend

"The eye of the tiger", "Revista/Vorba/Cantecu'/Batalu'(de la revelionu' dă neam prost, dar bine că nu a fost cu manele... ce termeni de comparaţie am ajuns să avem)... lu' Dinescu" cel "corijent la cele sfinte", şi, pe baza asta, afişat (de pe) peste tot cu buzuţele sale ca ultima noastră rezervă de revoluţionari, de cultură şi curaj, "viziunea vizuinii" (cf. Marin Sorescu) ş.a.m.d. se altoiră in "ochiul lu' Taigher".

PS. O întâmplare m-a făcut să reacţionez cumva... am văzut scoasă în faţă, la intrarea într-o librărie importantă din centrul Bucureştiului:

Individul se pricepe la toate, atât cât să fie omniprezent în spaţiul public. A cam falimentat şi a dus în derizoriu "Uniunea Scriitorilor", s-a fâţâit pă îmbuibare de colo colo... şi a rămas tot reper (seamănă cu modelul de succes băşit - pe care, până la urmă l-a şi promovat împreună cu gaşca Pleşan-Lică-Patapuf - care emitea la o reuniune de final de an şcolar că el nu avea note mari la şcoala, dar a ştiut ce a vrut... o golănie). Ne oferă cu tupeu, mereu, teme de discuţie. De ce oare asemenea indivizi (mai -s şi alţii pe la televiziuni, alde V.Ciutacu sau M.Badea) sunt atât de sus discutaţi, cocoţaţi în opinia publică? Pen'că -s f. nemunciţi şi excitaţi în golănia lor şi cine ar trebui să fie în locul lor e obosit să le facă faţă, să susţină în faţa vulgului. Ce generează ei benefic şi trainic, ce repere pot fi ei pt. un popor încă buimăcit de vremuri? Nu îi neantizez - Dinescu cred ca e bun ca a plantat niste hectare. Dar cu maţu' gros, mitocănia, mahalaua nu se poate ridica o "Fundaţie de Poezie". E dură replica şi totuşi cerebrală - mi-a venit cu lehamite când am văzut cartea alăturată impostată la librărie: "Hai sictir dă bagabont!". În ce priveşte plaiul (lui) cu boi, devine terapeutică vorba blândului Coşbuc (care ştie mai bine decât slobozeanul poet ce e cu "plaiul"): Şi-au "făcut din cur goarnă".